oBiEcTiVe TuRiStIcE ORADEA

   Oradea, mai demult Oradea Mare este reşedinţă şi cel mai

mare municipiu al judeţului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crişul Repede, în imediata apropiere a graniţei cu Ungaria. Totodată este şi cel mai important oraş din regiunea istorică Crişana.

Obiective turistice:

*Biserica cu Lună (Ortodoxă)- cunoscută şi sub denumirea Catedrala Adormirea Maicii Domnului, a fost construită între anii 1784-1790. A fost denumită astfel datorită unui mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care are menirea de a pune în mişcare o sferă cu diametrul de 3 m, de forma lunii, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu. Această sferă se deplasează după mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului şi arată, prin rotirea sa, toate fazele Lunii. 

   În anul 1920 a fost ridicată la rangul de catedrală, odată cu înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea.
   În curtea bisericii se află Muzeul ``Roman Ciorogariu`` care deţine nenumărate obiecte bisericeşti de patrimoniu.

 

*Catedrala Romano-Catolică- cel mai mare edificiu baroc din ţară şi una dintre cele mai frumoase bazilici din Europa, este un monument de arhitectură construit între anii 1752-1780. Catedrala găzduieşte moaştele Sfântului Ladislau, “prezent” cu două statui, una de bronz, în faţa intrării principale şi una sculptată la intrarea laterală.

   Un mare interes îl prezintă orga mare, ce datează din 1780. De asemenea, înăuntru se mai găseşte o orgă mai mică şi încă una normală care este folosită de obicei.

   În interior se mai găsesc numeroase cruci, sfeşnice, picturi, statuete,geamuri vitrate cu motive religioase şi numeroase ornamente în stil baroc austriac.

   Alături de Şirul Canonicilor şi Palatul Episcopal, constituie Complexul Baroc din Oradea.

*Biserica Romano-Catolică Sfântul Iosif- se află

în partea de N-E a cetăţii, lângă zidul din incintă. Ea a fost construită în anul 1894 şi s-a ridicat după demolarea mănăstirii maicilor franciscane. Construcţia aparţine stilului eclectic, evidente fiind elementele decorative neoromanice şi neogotice, şi este opera arhitectului sighişorean Letz.

*Catedrala Sf. Nicolae- este catedrala Episcopiei Greco-Catolice din Oradea.

   Biserica a suferit reparaţii interioare dupa incendiul din 22 martie 1983. Orga actuală este cumpărată de la o biserică săsească din împrejurimi şi este construită de Karl    Construcţia bisericii începe în anul 1800, când episcopul greco-catolic gnaţiu Darabant demolează mica biserică greco-catolică, şi începe construcţia unei catedrale.    

Einschenk din 1908.

Clădirea are planul în formă de cruce, tavan boltit şi o cupolă centrală pictată cu scene biblice. Acoperişul baroc al turnului a fost terminat în 1803, şi a ars de două ori în 1836 şi în 1907.

   Actuala formă a turnului a fost concepută de Giovanni Quai şi a fost executată între anii 1910-1912. Altarul este aşezat spre răsărit. În anul 1948, odată cu interzicerea BRU, lăcaşul şi-a pierdut statutul de catedrală episcopală şi a fost dat în folosinţa BOR ca biserică parohială.

*Cetatea Oradea- spectaculos monument arhitectonic, una din puţinele cetăţi funcţionale şi în prezent, aflată pe lista patrimoniului UNESCO. Se spunea despre Cetatea Oradea că nu putea fi cucerită datorită vastelor reţele subterane de legături cu exteriorul. Şanţul cu apă al Cetăţii era umplut în caz de asediu cu apă termală (prin aducţiuni) din pârâul Peţa.     

   Cetatea a fost ridicată de către regele Ladislau I, pe locul unei mai vechi fortificaţii. A fost devastată în timpul invaziei mongole din 1241, eveniment descris de către canonicul italian Rogerius în opera sa, Carmen miserabile (Cantec de jale). Cetatea este ridicată din nou, urmând a fi devastată în februarie 1474 de către o armată a Imperiului Otoman. Urmează o altă etapă de reconstrucţie finalizată în 1618 de către principele Gabriel Bethlen. Cetatea era celebră pentru şanţul cu apă caldă ce o înconjura, care se dovedea foarte eficient şi iarna, când nu îngheţa.

   Date informative:

Suprafaţa totală: 150.000 mp
Suprafaţa construită: 21.000 mp
Suprafaţa utilă: 38.000 mp
Construcţie renascentistă: zidul de apărare
Construcţii baroce:
- Palatul Episcopal
- Biserica Catolică

- Brutăria
- Corpurile anexe

*Şirul Canonicilor- a fost realizată după concepţia episcopului Forgách Pál şi a servit ca locuinţă clericilor. 

   Cele zece clădiri înşiruite, construite în diferite etape pe parcursul a peste 100 de ani (1750-1875), păstrează un aspect unitar datorită coridorului boltit, lung de 253 m, susţinut de 56 de stâlpi masivi.

   Împreună cu Bazilica Romano-Catolică şi Palatul Episcopal, constituie Complexul Baroc din Oradea.

*Complexul Ursulinelor-  în anul 1765 canonicul Szenczy István construieşte la Oradea ordinul şi şcoala ursulinelor care funcţionează la început ca şcoală primară. În anul 1774 se termină construcţia bisercii (lângă intrare pe o placă de marmură este indicat nivelul apei cu ocazia inundaţiilor din anul 1851). În 1856 devine Şcolă Pedagogică, iar la sfâşitul secolului XIX, Liceu de Fete. 

   După anii comunismului, Ordinul Ursulinelor a recăpătat dreptul de proprietar asupra clădirii în care la ora actuală funcţionează Liceul Ady Endre, cu predare în limba maghiară.

 

*Palatul Moskovits- reprezintă un monument istoric şi a fost ridicat în anul 1905, de către fraţii Jozsef şi Laszlo Vago, conform proiectului arhitectului Rimanoczy Kalman jr.

   La zidirea Palatului Moskovits s-au utilizat caracteristicile stilului secession german, care însă stilistic se află mai aproape de secesiunea muncheneză (Lilienstil). Pentru prima oară în Oradea, la această construcţie s-au folosit plăci cu nervuri de beton armat, tehnică fundamentată teoretic de Francois Hennebique, în anul 1892.

   Această structură de rezistenţă a Palatului Moskovits cu plăci de beton armat de tip Hennebique, a fost realizată de către profesorul universitar ing. Zielinszky Szilard din Budapesta.ădirii, care este structurată pe două etaje şi un parter înalt, se remarcă prin traseul ondulatoriu, într-o linie sinusoidală, ce se poate observa la mai multe elemente de arhitectură.

*Palatul Vulturul Negru- a fost construit între anii 1907-1909 pe amplasamentul vechiului han Vulturul. Ansablul dotat cu un pasaj acoperit cu sticlă făcând legătura între trei străzi a devenit cea mai importantă realizare a cuplului de arhitecţi Komor Marcell şi Jakab Dezső. Vitraliul cu vulturul negru, emblema ansamblului, a fost executat în anul 1909 in atelierul oradean Neumann K.

 

*Palatul Primariei- a fost construit între anii 1902 şi 1903, în locul clădirii vechi a Episcopiei romano-catolice, după proiectul şi sub îndrumarea directă a lui Rimanóczy Kálmán.Frontispiciul neoclasic este deosebit de atrăgător, având la nivelul superior patru statui alegorice şi emlema oraşului. Pe latura dinspre Criş se află turnul cu ceas, înalt de 50 m, locul preferat al bufniţelor. Mecanismul ceasului, deşi are 100 de ani, mai funcţionează şi acum.

*Teatrul de Stat- construcţia începe în 1899, după proiectul firmei vieneze Fellner şi Helmer care a proiectat aproape 50 de teatre în Europa, printre care şi cele din Timişoara,  Cluj şi Iaşi. Antreprenorii Rimanóczy Kálmán junior, Guttman József şi Rendes Vilmos reuşesc să termine clădirea într-un timp record, se deschide pe data de 15 octombrie 1900. Trupa lui Somogyi Károly păşeşte pentru prima dată pe scena teatrului. Pe lângă deschiderea teatrului această zi a marcat şi întroducerea curentului electric în instituţia care a devenit astfel prima clădire electrificată din oraş. În faţa teatrului, această perlă a eclecticismului orădean, se ridică două statui alegorice.

*Statuia ecvestră lui Mihai Viteazu:

• situată în Piaţa Unirii, municipiul Oradea;
• dezvelită în anul 1994;
• operă a sculptorilor Alexandru Gheorghiţă şi Georgeta Caragiu;
• este lucrată în bronz şi cântăreşte 8,5 t; 
• nu este apreciată din punct de vedere artistic, existând mai multe lipsuri la modul în care a fost creată: calul are toate cele patru picioare pe pământ, iar în conformitate cu regulile heraldicii, dacă cel reprezentat a murit mişeleste, calul trebuie să fie cu un picior în aer; conform musculaturii şi proporţiilor, calul este pur sânge englez, rasă care nu exista în preajma anului 1600; calul este mult prea mare în raport cu domnitorul; proporţia dintre trunchiul şi picioarele animalului este greşită; organele genitale ale calului sunt reprezentate nerealist, semănând mai mult cu cele umane; picioarele din spate ale calului seamănă mai mult cu picioarele unei vaci şi ultimul motiv ar fi acela că statuia trebuia amplasată cu faţa la graniţă, pentru a simboliza apărarea ţării.  

*Muzeul Ţării Crişurilor-este găzduit în fostul palat episcopal, monument de arhitectură, în stil baroc, construit în 1762 (arhitect Anton Frantz Hillebrandt). Cuprinde secţii de: istorie, artă, etnografie, ştiinţele naturii, muzee memoriale subordonate: Iosif Vulcan şi Ady Endre, laboratoare de restaurare: pictură, metal, textile, ceramică, os, piele şi obiecte etnografice.